Învaţă-mă Tu, Doamne, ce trebuie să ştiu
Când fluviul informatic într-una se revarsă.
A lumii cunoştinţă-i ca fumul argintiu
Povaţa Ta e însă precum dulceaţa stoarsă.

Învaţă-mă Tu, Doamne, ce trebuie să scriu
Cum trebuie să-mi dăltui cuvântul, cu folos.
Îndemnul care-l spun, să fie-n mine viu
Şi-abia apoi să-i dau un zbor armonios.

Învaţă-mă Tu, Doamne, ce trebuie să fiu
Exemplul meu, măcar, un suflet să-ntărească
Aş vrea, ca un izvor curat într-un pustiu,
Drumeţilor să dau din apa Ta cerească.

Învaţă-mă Tu, Doamne, ca cerul azuriu
Deschis oricărui frate ce-aleargă cu credinţă
Să pot a-l arăta în mersul ce-l transcriu,
Trăirea mea să-i fie imbold spre biruinţă.

Învaţă-mă Tu, Doamne, cât nu e prea târziu
Căci iată, stă să-nceapă Serbarea de apoi!
Să ştiu, să scriu, să fiu, în minunatu-Ţi Fiu
Cum El era în Tine, când a venit la noi.